Creschub Știri

  • Acasă
    Acasă This is where you can find all the blog posts throughout the site.
  • Categorii
    Categorii Displays a list of categories from this blog.
  • Etichete
    Etichete Displays a list of tags that have been used in the blog.
  • Bloggeri
    Bloggeri Search for your favorite blogger from this site.
  • Echipe de Blog
    Echipe de Blog Find your favorite team blogs here.
  • Autentificare
    Autentificare Formular de Login

Profilul întreprinderilor sociale de inserție din România

de în Economia socială în mass-media
  • Font size: Larger Smaller
  • Afişări: 704
  • 0 Comentarii
  • Abonați-vă la această intrare
  • Imprimați
704
Profilul întreprinderilor sociale de inserție din România

 

Întreprinderea socială de inserție[1], poate cea mai vizibilă componentă a economiei sociale în spațiul Uniunii Europene, este o formă de întreprindere socială ce vizează în mod explicit integrarea  profesională a persoanelor ce întâmpină dificultăți persistente la angajare pe piața convențională a muncii.

Definiția juridică și cadrele de politici publice

Odată cu adoptarea Legii privind Economia Socială (Legea 219/2015), în iunie 2015, s-a realizat un pas important în ceea ce privește instituționalizarea întreprinderii sociale și a principalei sale componente, întreprinderea socială de inserție.

Cele două noi concepte nu reprezintă noi forme juridice distincte, ci sunt mai degrabă două noi categorii/ brand-uri juridice la care orice tip de organizație poate „aplica”, indiferent de forma juridică și structura organizatorică.

Întreprinderea socială este o formă de organizare “deschisă” oricărei alte forme juridice de organizare existentă (asociații, cooperative sau societăți comerciale), în condiţiile respectării unui set de cerinţe privind principiile de constituire şi regulile interne de funcționare.

La rândul ei, pentru a fi certificată ca întreprindere socială de inserție, o întreprindere socială trebuie să angajeze persoane aparținând grupurilor vulnerabile (așa cum sunt ele definite în Legea Asistenței Sociale, nr 292/2011) în proporție de 30% din total angajați și să asigure acestora măsuri de acompaniament, altfel spus, servicii de informare, consiliere, formare profesională, adecvarea locului de muncă conform profilului grupului vulnerabil țintă, etc

Prin urmare, orice organizație, indiferent de forma juridică de constituire poate fi certificată ca întreprindere socială de inserție dacă respectă simultan criteriul de angajare al persoanelor aparținând grupurilor vulnerabile și principiile de economie socială, din care, poate cel mai bine operaționalizat în cadrul legii, îl reprezintă constrângerea nedistributivității profitului/excedentului[2].

Acest model deschis de reglementare a economiei sociale ce vizează instituirea categoriilor juridice de întreprindere socială/ de inserție, de tip ”open form”, ce oferă posibilitatea atestării/certificării ca întreprindere socială (de inserție) a mai multor entități juridice, se regăsește în țări precum Italia, Slovenia, Slovacia, Finlanda, Lituania, Finlanda și Belgia. Alte țări intenționează, de asemenea, să creeze statute juridice pentru întreprinderea socială de tip „open form” includ Letonia, Luxemburg, Malta, Polonia sau Cehia.

În România, cadrele de politici publice ale economiei sociale, în principal Legea 219/2015 și documentele programatice ale Fondului Social European/ POSDRU 2007-2013 și POCU 2014-2020, delimitează în mod clar activitatea de integrare pe piața muncii a grupurilor vulnerabile ca cel mai important domeniu de intervenție al întreprinderilor sociale.

Din această perspectivă, întreprinderile sociale de inserție și economia socială în general, sunt concepute ca vehicule importante ale politicilor publice prin care persoanele aparținând grupurilor cu risc de excluziune pot participa la piața muncii și la viața publică în general, atât prin crearea de locuri de muncă în propriile organizații, cât și prin creșterea șanselor de angajare prin furnizare de servicii de ocupare (informare, consiliere, formare profesională) sau servicii sociale cu rol activ în integrarea pe piața muncii.

Fondul Social European a jucat și joacă un rol-cheie în creșterea vizibilității și finanțării întreprinderilor sociale din România; de asemenea acesta a contribuit fundamental la coagularea unei comunități fragmentate de actori în ceea ce astăzi începem să numim sectorul întreprinderilor sociale/ de inserție.

Definiția conceptuală

Ca și definiția legală, definițiile conceptuale ale întreprinderii sociale de inserție sunt legate nemijlocit de cele referitoare la întreprinderea socială, deși modelele de funcționare pot fi distincte, după cum vom vedea mai jos.

Cea mai utilizată definiție a întreprinderii sociale în spațiul european a fost elaborată, pornind de la realitățile empirice ale întreprinderilor de inserție din spațiul UE, de către reţeaua de cercetare europeană EMES[3] pe baza a 9 criterii/principii de natură economică, socială și care țin de structura de guvernare a acestor organizații[4].

Înțeleasă ca o descriere de „ tip – ideal” în sens weberian[5], conceptul de întreprindere socială se referă la:

O iniţiativă colectivă, autonomă decizional față de autoritățile publice sau alte societăți comerciale, al căror scop explicit este de a aduce beneficii comunităţii, prin activităţi continue de producţie bunuri/servicii, care se bazează pe un minim de angajaţi, nu exclusiv pe voluntari, pe mecanisme democratice de control, un nivel ridicat de risc financiar derivat din faptul că responsabilitatea sustenabilității organizației aparține în întregime fondatorilor și că veniturile întreprinderii sunt realizate în mare măsură prin mecanisme de piaţă, respectând principiul distributivității limitate a eventualelor profituri.

Modele de operare ale întreprinderilor sociale de inserție

La nivelul Uniunii Europene, s-au identificat patru modele operaționale ale întreprinderilor de inserție, în funcție de modalitatea prin care se realizează integrarea în muncă a persoanelor aflate în dificultate[6]:

Modelul predominant al întreprinderilor sociale de inserție îl reprezintă integrarea prin furnizarea de locuri de muncă temporare în propriile organizații, ce constă în furnizarea de formare profesională (calificare) la locul de muncă și prin urmare, creșterea șanselor de angajare  ale persoanelor vulnerabile în vederea integrării ulterioare a lucrătorilor pe piața deschisă a muncii.

Un alt tip de întreprindere socială de inserție vizează integrarea prin locuri de muncă permanente, subvenționate temporar; subvențiile inițiale din fonduri publice guvernamentale sau locale încetează odată ce lucrătorii ating un nivel de productivitate acceptabil pe piața deschisă a muncii, organizațiile urmând să-și remunereze personalul aparținând grupurilor vulnerabile, integral din veniturile realizate pe piață; acest model de inserție are drept obiectiv final crearea de locuri de muncă auto-sustenabile pe termen lung, asemănător celor existente pe piața liberă a muncii.

Forme incipiente de întreprinderi sociale/ de inserție au existat anterior aderării la UE sau înainte de inițierea procesului de legiferare și a dezbaterilor privind rolul economiei sociale în inserția grupurilor dezavantajate, proces început la sfârșitul deceniului trecut.

Asociațiile, care la începutul anilor 2.000 au adoptat o orientare antreprenorială, inițiind activități comerciale de vânzări de bunuri sau servicii, pe piață sau prin contractări de servicii publice reprezintă prototipul a ceea ce numim astăzi, întreprinderi sociale; unitățile protejate înființate de către asociații sunt prototipurile întreprinderilor sociale de inserție.

Momentul care marchează nașterea a ceea ce începem să numim astăzi domeniul întreprinderilor sociale de inserție e legat indisolubil de suportul financiar al Uniunii Europene prin Fondul Social European, implementat în România prin POSDRU (2007-2013), prin intermediul căruia s-a facilitat înființarea a aproximativ 1.500 de întreprinderi sociale de inserție, realitate confirmată și recunoscută juridic prin adoparea Legii privind Economia Socială, (Legea 219/2015) care, de altfel are drept referință centrală, aceasta nouă realitate organizațională, întreprinderea socială de inserție.

Textul integral poate fi consultat aici.

Articolul a fost realizat de Euzone Consultancy Network, partner în proiectele CRESC- Capabil de reușită prin economia socială ID 143827 și ID144086.


[1] Cunoscuta sub denumiri diferite, intreprindere sociala de insertie sau ocupare, ori generic Work Integration Social Enterprise (WISE).

[2] Atat ex ante (intre salariile din cadrul intreprinderii sociale nu pot exista diferente care să depăşească raportul de 1 la 8), cat si ex-post , anume prin „alocarea a minimum 90% din profitul realizat scopului social şi rezervei statutare” si prin „obligatia transmiterii bunurile rămase în urma lichidării intreprinderii sociale către una sau mai multe întreprinderi sociale”.

[3] Actualizata in Defourny J., Nyssens M., The EMES (2012), „Approach of Social Enterprise in a Comparative Perspective”, EMES European Research Network.

[4] Pe baza definitiei retelei EMES, dezvoltata initial in 1999, s-a elaborat, de altfel si definitia intreprinderii sociale de catre Comisia Europeana, cuprinsa in „Social Business Initiative of the European Commission”, COM 2011

[5] construcție abstractă care permite cercetatorilor sa se poziționeze în cadrul unei "galaxii" de întreprinderi sociale, prin urmare trasaturile mentionate mai sus le vom regasi mai mult sau mai putin in cadrul definitiilor legale sau realitatilor empirice nationale..

[6] Davister C., Defourny J., Gregoire O. (2004), „Work integration Social Enterprises in the EU- An Overview of Existing Models, Centre d’Economie Sociale, Universite de Liege.

 

Alexandra Melania Oros nu și-au completat biografia

Realizări

Comentarii